Eminescu și ce am moștenit

Eminescu și ce am moștenit

Să fii Tu pace, liniște, iubire și împlinire în tot ce simți, vezi , înveți și înțelegi, Omule Geto-Dac!

Eu una am moștenit prin familie, de la Mama, o Carte simplă,dar plină de energii ale iubirii, veche din 1966, cuprinzând poezii ale Geniului acestui Popor!

Mulțumesc Spirit Milenar! Mulțumesc , dragă Domnule Eminescu!

Fii în Pace și Lumină!

Și mă întreb uneori ce poate fi mai bună ca terapie, decât o Poezie de-a lui Domnu’ Eminescu!

Iată versuri ale unui poem nu prea cunoscut intitulat:’Aducând cântări mulțime’

Aducând cântări mulțime

și mai bune și mai rele

Mă întreb cu îndoială

Cine caută la ele.



Cată cei ce noaptea, ziua,

Își muncesc sărmana minte

Plebea multe știutoare

Pentru pâne , pentru linte?



Sau cei ce păzesc cântarul

A dreptății, dragă Doamne,

Ce la domni sărută mâna

S-alceva încă la doamne?



Sau acei care-și pun osul

Carul statului de-l mișcă?

Ah, prea știi mai dinainte

Tot ce-l doare și ce-l pișcă.



Eu nu pot să le dau lefuri,

Nici onori, nici pensiune.

Nu-s în stare nici să judec

Merite pentru națiune.



Toți acei ce-n astă lume

Vor ceva…mă lese-n pace,

Eu nu voi nimic, nimica,

Decât pace, pace, pace.



Și de-or trece pe-aste șiruri

Ochii cei cuminți de față

Sau a junelui privire

De visare îngreunată,



De vor trece într-o viață

Doruri multe-ndefinite:

Or privi sub flori albastre

Aste păgîne citite.



Și dureri scânteietoare

Și tablouri înfocate

Vor pătrunde tremurânde

Aste suflete curate.



Da, la voi se-ndreaptă cartea-mi,

La voi, inimi cu aripe.

Ah! Lăsăți să vă ducă

Pe-altă lume-n două clipe.



EEEEEmineeeesscuuuu te iubim, căci suntem Copiii tăi!

Publicitate