11:11 Manifestarea Neamului Anses

Și să stăm așa, intelept la cugetat,
Să ne ținem mintea mai calmă și blajină,
De-a vieții haină luptă ne-ncetat,
Să ne ferim cu multă iubire în inimă.
Duhul cel Sfânt ce sparge țărmuri,
E Viu acum neîncetat și-aduce
Roind lumina pe ale vieții drumuri
Care prin toți Oamenii se duce.
E dor de cer și stele împreună,
De prin primordialitate el răsună
Un Tot cu Sinele Dumnezeiesc ,
De Râu și Ram ce iarăși se unesc.
E Om cu ‘Io’ de la-nceput,
E El ce dintr-Unul s-a născut,
Apoi În Doi s-a prefăcut
Și Trei cu Duh s-a conceput.
Și uite că Lumina toată este,
Un Întuneric aprins într-o poveste,
Cu iz de 6 ca 3 dublat, de la 2 triunghiuri,
Iar 7 Marele Soare dintre aceste unghiuri.
Neam de pelasgi și traco-geto-daci
Din a inimii văpaie neîncetat să vă rugați
Căci azi, voi sunteți ai Luminii Lumii Vraci,
Nemuritori prin crezul ‘ Uniți mereu, căci suntem Frați’.
Și în baladă nu mai moare Moldoveanul,
Ci se ridică din rădăcini, mai treaz, tot Neamul,
Unit în lumina credinței ca altădată,
Ca să se risipească întunericul de-odată.
Fiți treji și bravi cu inima în Sfânta Lumina,
Căci astfel alegem o cale doar senină,
Nu una aprigă cu durere și încrâncenare,
Că doar Marea Credință aduce azi mult Soare.
Și se-ntalnesc azi a cerului vii sfere
În care pelasgo-traco-geto- dacii să se bucure,
Că Zamolxienii se petrec fericiți pe Pământ,
Trecut-prezent-viitor ca o Lumină jurământ.
Legea din Cer e dintotdeauna pe Pământ,
Pentru ochii ce-aud și privirea ce face legământ!
Și Acum în lumină suntem uniți ca Frați,
Nimeni vreodată n-o să aducă Întuneric în Carpați.
Zamolxienii Clostii cu Pui suntem Noi,
Suntem Unul și Tot și suntem Zei și Daoi,
Sămânța cu rădăcini ce cresc în Lumină,
Să renască aici 7 RA-ZE de credință Divină.
Și vor mulți să smulgă ale țării bogății,
Însă aceștia mor de năprasnice stihii,
Căci Neamul e Neam și din înalt are seva,
Și oricând , noi ne apărăm orice ‘Deva’.
Noi suntem aici și rămânem de-a pururea,
Ca Duh Sfânt unit cu Pământul , Marea și Dunărea,
Căci credem în veci în Lumina Divină,
Trăind iubirea de Neam într-o mare Inimă.
Și eoni cosmici peste această glie de-or trece,
Zamolxienii Anses din Grădina Lumii s-or petrece,
Cu bucurie , pace, iubire, unire și bogăție
Clădind Noua Eră a Luminii ca o feerie.
Vă îmbrățișez cu multă iubire!
Camelia